„Caii troieni” din noi

Am numit asa cateva defecte care se ascund in noi si care ne dauneaza, nelasand loc fericirii in viata noastra. Viata noastra ar trebui sa fie frumoasa, luminoasa, implinita, cu bucurii si multumire. Multumire din partea noastra si multumire din partea celor cu care ne intersectam in aceasta viata, fie pentru o zi, fie pentru mai  mult timp, fie pentru toata viata noastra. Alungand acesti „cai troieni”  vom reusi sa aducem lumina si culoare in viata noastra, dar si in jurul nostru.

Un prim „cal troian” ar fi neincrederea. Neincredere in Dumnezeu, neincredere in noi, neincredere in cei din jurul nostru. Credinta  in Dumnezeu ar trebui sa elimine celelalte doua tipuri de neincredere, dar nu se intampla asa. Inseamna ca nu e o credinta adevarata, inseamna ca trebuie sa mai lucram la ea. Crezand,  vom gasi resurse sa vedem in noi potentialul de a face lucruri frumoase. Crezand in noi vom atrage negresit si incredera celor din jur, a oamenilor frumosi si buni.

Avaritia, de bunuri materiale sau spirituale, ne da, fara sa fim constienti, acea orbire a mintii si a sufletului care ne indeamna spre ganduri, cuvinte, fapte care nu au nimic comun cu marinimia. Poate ca avaritia ne va aduce bucurii personale, dar acestea vor fi ca niste pietre pretioase false, care ne vor ciobi ca oameni.

Minciuna. Ne putem minti pe noi, nevazandu-ne in spectrul clar al calitatii umane, ii putem minti pe cei din jurul nostru. Mai devreme sau mai tarziu minciuna ne murdareste intr-atat ca nu ne da voie sa respiram, facandu-ne sa ne cufundam intr-o singuratate amara.

Egoismul – exacerbarea ego-ului, crezand ca suntem mici Dumnezei fara de care nimic nu se poate misca. Egoismul deseori duce la  un comportament ridicol, intorcandu-se ca un bumerang impotriva noastra. Un om frumos e un om smerit si acesta fuge din calea egoistului. Deseori egoismul te indeamna spre piste amagitoare, care nu duc decat la „cadere libera”.

Mandria, deseori intalnita in zilele noastre, striveste relatia cu cei din jur si ne da noua insine provocari de pe urma carora sufletul ramane obosit, neputicios. Cu cat este mai mare mandria, cu atat vom suferi mai mult cand vom intelege cat de mult rau ne-am facut.

Neiubirea. Neiubirea de noi, in limitele firesti si acceptate, neiubirea de absolut tot ce e in jurul nostru nu ne va aduce decat nefericire. Sa invatam sa ne iubim, asa cum suntem, cu defecte si calitati, cu reusite si neimpliniri. Sa invatam sa-i iubim pe ceilalti, nu pe masura asteptarilor pe care le avem de la ei, ci pe masura constientizarii omului divin din fiecare.

Nehotararea. In momentul in care ti-ai format niste principii stii foarte bine pe ce drum sa mergi, cu cine vrei sa fii alaturi. Principiile de viata nu ti le schimbi de la zi la zi, nu le adaptezi dupa interes. Hotararea in ceea ce alegem sa facem si ceea ce vrem sa fim ne va aduce implinire si multumire, chiar daca deseori vom plati scump.

Sunt si alti „cai troieni” care stau in calea fericirii  noastre. Eu pe acestia ii vad ca fiind cei mai periculosi. Anihilandu-i, vom castiga liniste, pace, fericire, multumire.

Si nu e putin!

Reclame

2 gânduri despre „„Caii troieni” din noi”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s