Stare de agregare

„Deşi soarta lumii e înecată în ceaţă, noi credem în răsăritul binelui în fiece dimineaţă.”
Harry Ross

De cateva zile ceata a acoperit pamantul. A imbracat cu mantia ei absolut tot. Luminile masinilor, luminile de pe marginea drumului, reclamele, orice sursa de lumina e aproape anihilata de ceata. O ceata albicioasa, densa, care vine deasupra noastra ca o apasare. Ridicam usor din umeri, ca si cum am vrea sa ne scapam de greutate, dar renuntam dandu-ne seama ca nu putem. Incercam sa strabatem drumul cu privirea, dar ceata sta in cale, densa, taind orizontul. Pana si respiratia este mai dificila, narile sunt ca farurile masinilor: strabat in aerul gros putin spatiu, ceea ce determina un efort in plus din partea noastra.

Ceata aceasta a incetinit si viteza  si claritatea gandurilor. Fara sa vrei te gandesti la acea lumina clara din zilele insorite.

Fara sa vrei te duce gandul un pic la chimia apei.

Apa – in stare lichida – cu ploi calme si linistitoare, sau furtuni aducatoare de zgomote si dezastre. Apa – sursa de energie, distractie, sanatate, jocuri, relaxare. Apa – minunata cale de transport catre meleaguri mirifice, o imensitate in diverse nuante, cu diverse stari, de la un calm absolut la o vivacitate ametitoare.

Apa – zapada care ne bucura in anotimpul alb, care hraneste si acopera pamantul in strai delicat. Zapada, bucuria copiilor mici si mari sau zapada creatoarea de probleme. Gheata – racoritoare si folositoare uneori, alteori capcana sau motiv al multor situatii nefericite.

Apa – in stare gazoasa, sub forma de vapori invizibili, spionii  pozitivi nevazuti din viata noastra.

Apa usoara, apa grea, apa hipergrea, apa sub diferite stari de agregare, cu influente diferite, cu semnificatii diferite, cu intrebuintari diferite.

Incerc  sa conturez o asemanare intre noi, bieti oameni simpli si apa.

Si noi, in zile fericite, suntem ca acele ploi vesele de vara, suntem oceanul in care inoata sufletele dragi, suntem  “stropitoarea” aducatoare de bine si veselie pentru cei din jur.

In zilele triste suntem “apa ce curge dintr-o teava sparta” , apa ce aduce in noi si in jurul nostru doar moloz si suparare.

In zile fericite suntem fulgii jucausi care se arunca in jocul vietii, razand si facand ghidusii, in zile proaste  suntem troiene ce stau in calea fericirii nostre si/sau a altora. Intalnim oameni „de gheata” pe care nu-i impresionezi cu nimic, pe care te intrebi daca ii bucura ceva.

Cand ne indragostim avem acea stare de plutire, parca am fi vapori. Totul trece pe langa noi, prin noi, suntem si nu suntem, traim sau visam?!

Uite-asa, zi dupa zi, putem fi ori vapori, ori picaturi, ori fulgi de nea…sau ceata…

Ceata …o “stare de agregare nehotarata”, un neutru, intre indecis, imprecis, tulbure,  sau nelamurit.

Asa suntem si pentru noi si pentru ceilalti: de nedescifrat, de nepatruns, de neinteles.

Suntem uneori  in ceata in interiorul nostru, suntem in ceata in exterior, suntem in ceata in mijlocul situatiilor, problemelor, provocarilor.

Noroc ca ceata e doar o stare… trecatoare, care vine si-apoi dispare.