Simtire & traire

Fiecare dintre noi e plasat din multe puncte de vedere intr-un cadru: cadru geografic, cadru social, cadru temporal, cadru familial… Cu alte cuvinte, suntem determinati de coordonate, in orice moment al vietii noastre. Coordonatele sunt citite din exterior cu tot mai multa precizie, datorita tehnologiei. Se stie cine esti – prin acte -, se stie ce faci – prin fapte -, se  vede cum esti – prin atitudine.

Atitudinea e determinata de simtire, adica te pliezi pe o ratiune, pe o alegere in functie de ceea ce-ti imprima acea situatie ori acel context. Simtirea determina apoi o anume traire, sau nu determina nimic.

Ai simtit… ai primit informatia, intr-un anume fel – vizual, verbal, auditiv, olfactiv, etc. ai sintetizat impresiile si ai clasat-o. Mai departe poate sa nu urmeze nimic, merge la “arhiva” sau „cos”, sau poate declansa o avalansa de atitudini, de gesturi, de sentimente. Si-atunci se duce in „directorul trairi”.

Trairi alaturi de prieteni, pentru care suferi, te implici, cauti solutii, te bucuri si aniversezi.

Trairi alaturi de “ai tai prin dar divin” : sot, sotie, copii, parinti, frati, familie extinsa.

Trairi alaturi de cei  alaturi de care  imparti spatii, activitati, placeri, viata, intr-un mod mai restrains sau mai larg. Bucuriile lor sunt ale tale si fara sa vrei supararile lor fac parte din tine, pentru ca asta e pana la urma viata adevarata, cea in care te implici – la propriu – nu cea in care stai spectator, artificial, doar pentru ca esti plasat pe acel loc.

De regula atragi ceea ce trimiti…daruind iubire vei primi iubire, de regula primesti ceea ce oferi – dand ajutor primesti ajutor, poate chiar mai mult.

Asteptarile mari se soldeaza cu dezamagiri. A nu avea pretentii si asteptari nu inseamna ca esti pesimist, inseamna ca esti realist.

Intr-o vreme in care oamenii abia de au timp pentru ei e mare lucru ca cineva sa se gandeasca la tine, sa-si faca timp pentru tine, sa-ti ofere din energia lui.

Nu strica niciodata ratiunea, pragmatismul si realismul in orice context al vietii.

Da, suntem umani, da, traim impreuna, dar e necesar sa constientizam ca fiecare dintre noi are alt mod de a-si gestiona timpul, viata, sentimentele, parerile si e un bine comun sa accepti “celelalte variante”.

Sa accepti ca uneori, de unde astepti, nu vine nici simtire, nici traire… si atunci invata sa nu suferi, ci sa fii rabdator, intelegator, sa te detasezi. Timpul viatii e doar un cumul de evenimente, iar viata e doar spectacolul la care participam implicit, un spectacol cu povesti despre simtire si traire.

 

Publicitate