Pozitia determina dispozitia?

“Traim cu totii sub acelasi cer, dar avem diferite orizonturi.” – Konrad Adenauer

Sunt nenumarate situatii in viata cand probabil ne-am pus si ne vom mai pune aceasta intrebare. Nu altora. Noua. Sufletului nostru, ingerasului nostru pazitor, sau poate chiar lui Dumnezeu.

Da, Dumnezeu are timp pentru fiecare dintre noi, oricand. Disponibilitatea Lui e fara margini in bunatate, timp si rabdare. Cand e vorba de disponibilitatea noastra si a semenilor nostri atunci apar semnele de intrebare.

Avem noi timp pentru sufletul nostru atat cat ar trebui? Probabil ca nu . Deseori suntem mai prinsi in “afacerile vietii” decat in “ingrijirea sufletului”. Cand ne amintim, o facem de cele mai multe ori cu interes sau din remuscare, mai rar din dorinta si dragoste absoluta. E firea omului de rand. Vine intrebarea: pozitia determina dispozitia? Mai mult ca sigur ca DA. Suntem dispusi, determinati atunci cand suntem intr-o situatie disperata, dificila, dureroasa, cand puterea de-a trece peste e doar cu ajutorul lui Dumnezeu. Daca macar constientizam acest lucru!

Acesta ar fi in legatura cu relatia om – divinitate.

Aceeasi intrebare as pune-o si pentru relatia: om-om.

Da, om-om, pentru ca pana la urma fiecare asta suntem, indiferent de pozitia in timp (varsta), in spatiu (geografic), in societate (finante), in cunoastere (spiritualitate)  si recunoastere (titluri).

Si cred ca majoritatea dintre noi ar avea un raspuns afirmativ.

Cu rusine unii , altii cu infatuare si siguranta, am recunoaste, ca da, „pozitia determina dispozitia”.

Nu neaparat din punct de vedere al sentimentelor.

Poate si sentimentele sunt influentabile, dar de cele mai multe ori aceasta situatie este dictata de orgoliu, de interes, de mandrie, ego, fatarnicie.

 Isus vindeca si statea in mijlocul oamenilor simpli.

 Nu cauta prieteni printre cei de rang inalt, printre cei bogati.

 Mai e nevoie de argumente? Nu cred.

 Da, pozitia determina dispozitia, pentru foarte multi.

Avem disponibilitate mai mult din interes decat din convingere si omenie.

Avem disponibilitate mai mai mult din mandrie/ego (ai apelat la mine!) decat din smerenie, omenie sau bunatate.

Poate ar trebui regandita aceasta pozitionare, pentru fiecare dintre noi.

Ar fi un punct major castigat de sufletul nostru !

Ar fi o dovada ca am inteles una dintre lectiile vietii: iubeste si fa ceea ce faci pentru aproapele tau ca pentru tine insuti!

Abia atunci cand pentru fiecare cerere (de orice natura) vom avea un raspuns cu implicare , daruire , dragoste, deschidere, abia atunci titlul ar deveni o negatie si viata noastra o afirmatie: da, traiesc in Dumnezeu!