Aveam asteptari. Fara numar si fara limite.
Impingeam imaginatia sa realizeze absolutul. Credeam ca daca vrei, totul e cu putinta. Credeam ca daca dai e valabila si reciproca. Credam ca daca oferi vei primi, daca ajuti vei fi ajutat, daca sustii vei fi sustinut, daca imprumuti vei fi imprumutat, daca dai sfaturi – oneste! – vei fi sfatuit, daca imparti si celalalt va imparti cu tine, daca suferi si plangi pentru cineva si acel cineva va suferi si va plange cu tine, daca faci bine vei primi bine, daca te porti frumos, se va purta frumos, si tot asa… ca in poveste…pana la epuizarea tuturor reversibilitatilor pozitive!
Dar n-a fost asa. Parca totul era in antiteza cu felul meu de-a gandi, de-a fi!
Si-atunci sufeream. Sufeream, spuneam ca nu o sa mai…dar sablonul nu ma lasa. Si o pateam din nou. Iar si iar si iar…
Pana intr-o zi. Intr-o zi cand am inteles ca de fapt eu greseam. Greseam pentru ca aveam asteptari, greseam pentru ca incercam sa inregimentez oamenii si faptele lor dupa calapodul meu, dupa criteriile mele. Un alt mod pacalitor de manifestare a ego-ului. Un mod de viata cu do ut des, implicand „cerere si oferta” din punct de vedere sufletesc si nu numai.
Atunci, am incetat sa mai am asteptari. Nici macar de la mine. Imi propun, dar nu-mi impun. Daca pot ajut, sustin, dau, sprijin, imprumut,ofer, …insa fara a mai avea vreo asteptare. In momentul urmator fac un „hide” al evenimentului sau…sa nu stie stanga ce face dreapta (emisfere!) si raman impacata. Nemaiavand asteptari nu mai am nici dezamagiri.
Cum te-ar putea dezamagi ceva/cineva daca tu nu ai nicio asteptare?!
Impacata cu mine si impacata cu ceilalti. Impacata cu ieri, cu astazi, cu maine.
Impacata cu sinele si constiinta mea, cu sufletul meu.
Iar din impacare vine multumirea. Si din multumire vine fericirea…dar asta e o alta poveste…pentru o alta zi…
Nevoie de noi 
Împacarea cu sinele este un har extrem de sensibil si rar, iar acest dar ceresc se manifesta, într-adevar, doar atunci când faci bine, empatizezi si iubesti pe toti oamenii neconditionat, fara prejudecati, sacrificator, de sine, împartasind din darul primit cu semenii, ca si cum ai împartasi cu propria imagine a ta,vazuta într-o oglinda, fara sa ai asteptari de reciprocitate (daca totusi acestea vor fi, starea de fericire se va mari) din partea lor, constientizând ca nu ai realizat decât un lucru firesc, normal, însa care-ti va produce o stare de bine sufleteasca si un sentiment de satisfactie, multumire si bucurie înaltatoare sufleteasca-spirituala, inexprimabila în cuvinte, constient fiind ca tot ce ai oferit, si tu ai primit de la Tatal tuturor oamenilor, Unicul si Atotputernicul Dumnezeu.
Îmi place mult subiectul abordat si modul prin care perceptia a evoluat spre întelegerea iubirii Divine !
Un Weekend binecuvântat cu multa liniste, pace si har, draga Ana !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult. Da, ai dreptate, acesta e sentimentul, de stare de bine, de mulțumire, la modul permanent.
Un sfârșit de săptămână frumos! 😊
ApreciazăApreciază
Mulțumesc mult pentru acest articol, Ana! 🙂
Ai mare dreptate. Și eu am avut așteptări și cu mare greutate am scăpat de acest gând. Poate că din dorința prea mare de a ajunge într-un loc, poate entuziasmul ce m-a cuprins când am vorbit cu o persoana mai importanta și care mi-a spus că m-ar putea ajuta să evoluez. Sunt atâtea motive și atâtea forme de așteptare.
Ieri o prietena mi-a spus că pe primul loc întotdeauna trebuie sa fie pasiunea. De ea sa te ghidezi oriunde ai merge. Toate celelalte lucruri vor veni de la sine. Sunt sigur că are dreptate.
Fără așteptări, fără planuri pe termen lung-proiectii, ci doar trăire in prezent.
Sa ai un weekend frumos!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
În primul rand eu îți mulțumesc că citești poveștile mele, ca împărțim gânduri și păreri. Și eu sunt de acord cu faptul ca orice faci din pasiune nu e o munca e o placere, nu ne uzează ci ne înseninează, ne provoacă sa fim în întrecere cu noi și puterea noastră de autodepășire.
Un sfârșit de săptămână luminos ca sufletul tău! 😊
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Mulțumesc mult! Te îmbrățișez!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Frumos spus (scris) :). Intr-adevar, in momentul in care renunti la asteptari, lucrurile devin mai simple si apare multumirea mai des, iar fericirea este tot mai aproape. Si eu am trait astfel de experiente din momentul in care am renuntat sa mai asteptari.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Lucrurile făcute într-un mod detașat sunt de o calitate superioara, plus ca nu ne obosesc!
Mulțumesc. 😊
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Orice minune ține trei zile. Mai devreme sau mai târziu vei începe din nou să ai așteptări de la ceilalți. Desigur, vei fi dezamăgită iar și iar.
Dar nu trebuie să te oftici din cauza asta. Așa e construită viața (suntem animale sociale, nu?).
Dezamăgirea face parte tot din viață. Te ajută să simți că ești vie.
Tu vrei să treci prin lume amorțită?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Îți mulțumesc pentru părere, dar nu o împărtășim. Cele trei zile sunt cu mult depășite, deci uite ca se poate. Consider ca nu e amorțire deloc, dimpotrivă!
Si nu voi considera niciodată oamenii ca fiind animale sociale…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
De cele mai multe ori supărarile vin tocmai din cauza așteptărilor pe care le avem, fie de la noi, fie de la cei din jur. Si exact cum spuneai, cand nu ai așteptări, nu ești dezamăgit. Am fost de curând cu cei 3 copiii câteva zile la Salina si inițial imi făcusem câteva planuri legate de mese si de activitățile zilnice. Acolo mi-am dat seama ca ele nu se vor realiza si am renuntat la toate. Am lăsat lucrurile să se așeze de la sine, să decurgă ziua firesc, fără graba si stres, fără „trebuie sa”. A fost cea mai frumoasă excursie din viata noastra! Cea mai linistită!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma bucur să aud asta, tocmai pentru că abia de curând am învățat că nimic nu „trebuie să”. E ca și când noi ne-am suprapune voința peste voia lui Dumnezeu. Mai sunt încă multe de învățat…
Duminică frumoasă! ☺️
ApreciazăApreciază