Abecedarul iubirii

L-am pătruns înainte de-a-l pătrunde pe cel al literelor.

Știam ca mă iubește, deși atunci nu știam ce-i iubirea. În ochii ei eram mica minune și lumea ei parca se învârtea în jurul meu. Cu ea am învățat aproape toate „literele” vieții.

Mi le-a predat cu răbdare, cu seninătate, cu dragoste.

Primul colind, învățat cântând amândouă, primind cu drag sărbătorile.

Mărțișorul cusut la gulerul paltonului, cântecele copilăriei, povești și poezii, primele gogoși frământate și făcute împreună, primele cruciulițe cusute pe o bucățică de etamina, primele semințe plantate, primele flori răsărite, prima coronița din flori de câmp, mica rugăciune spusă seara împreună, capul meu pe pieptul ei, adormind fericită.

Cu cât drag îmi făcea „ou spart” – un ou făcut ochi, în unt topit, dar la care spărgea gălbenușul, îl întindea peste albuș și apoi presura brânză. Mi-l așeza apoi pe o felie de pâine prăjită, peste care punea salată…

Cana cu lapte și cacao, aburinda, împrăștiind vapori de zâmbete și glume…

Nu pot regăsi nici gustul mâncărurilor pe care mi le făcea, nici îmbrățișarea ei, nici privirea aceea plina de căldură.

Primii pași de dans… impreună… explicându-mi importanta poziției, a atitudinii, a trăirii…

Cadouri frumoase, duminici de basm, vacante de vis, planuri și sfaturi, taine și amintiri, povești din tinerețe…

Eram preferata ei, dintre toate nepoatele și ea era preferata mea și confidenta mea.

Cu ea, toate problemele aveau rezolvare și totul se învața simplu, în joacă.

Uneori, mă gandesc ce nu era Buna, ea era prietena mea… sau poate cum gândeam atunci, era zâna mea bună…