Nedumerire

Consider că nimic nu este întâmplător, tot ce (ni) se petrece este cu un rost și are o explicație. Că de multe ori nu vedem cauza, nu simțim atenționarea, asta e doar ca să insistăm în căutări și aflări, pentru că fiecare zi are lecțiile și învățăturile sale.

Ne întrebăm deseori de ce anumite evenimente se petrec unor anumiți oameni, în unele locuri, într-o anumita condiție și un anumit timp.

Apoi răspunsurile vin și mai învățăm câte o lecție, ori dăm nepăsători din cap și trecem mai departe, nebifand răspunsul.

Notre-Dame e o întrebare cu multe sub-întrebări și cu și mai multe răspunsuri și posibilități de răspuns.

Eu am trei lucruri la care m-am gândit zilele astea:

De fiecare dată Maica Domnului a întins mâna de ajutor poporului său trimițând mesaje.

E clar ca Iisus a dat o lecție clara ca Templul nu este nici loc, nici motiv, nici sursa de comerț.

E foarte interesant cum avuții au reacționat plini de mărinimie în urma dezastrului.

Concluzionând, cred că dacă s-ar vrea ceva cu adevărat, tot așa cum s-au organizat acum, s-ar găsi soluții la adevăratele mari probleme ale lumii, transformând generozitatea aceasta spontană într-o generozitate perpetuă.

… Însă eu visez să trăiesc într-o lume iluzorie…