Jocul imitației

De la prima inspirație până la ultima expirație viața e un joc. Un joc care de cele mai multe ori simt că „mă joacă”, nu că „îl joc”. Mă simt ca într-o barcă, barca e chiar bună, are și vâsle, numai că uneori valurile mă surprind și pierd controlul bărcii, învârtindu-mă până amețesc. Cam așa percep lecția, sau nivelul jocului numit viață. Pentru că dacă vrei să câștigi trebuie nu numai să aplici niște reguli, ci să te implici, trăind, transpirând, uneori suferind, uneori acceptând pierderi, uneori bucurându-te de lecția învățată sau de bucuria trăită. Și recunosc că în jocul acesta trișez, muuult și deseori! Trișez copiind, dintotdeauna și fără să vreau să mă lecuiesc! Copiez tot ce-mi place și consider că-mi vine bine, că-mi prinde bine, că mă ajută, că mă favorizează! Am „copiat” de la mama și tata, de la bunici, de la prietene, de la profesori, de la toți cei care, cu voie sau fără voie, au lăsat urme în sufletul meu cu gesturi, cu vorbe, cu sfaturi, cu exemple. Sunt o sumă de copy-paste-uri. Chiar și așa-crezutele chestii „personale” nu sunt originale, sunt doar o reinterpretare a altora, văzute, auzite, citite, deslușite, de ici, de colo, de la toți și de la fiecare în parte, de la unii mai puțin, de la alții mai mult. De la unii puțin, că atât am simțit că-mi este suficient. De la alții mult – și dorind și mai mult – pentru că sunt în tot ce fac un exemplu, o sursă de admirație si de inspirație. Lor nu cred să li se învârtă barca încât să-i amețească! Ei sunt în stare să înfrunte curentul, oricât de puternic ar fi! Și-și aleg și marea sau oceanul pe care să-și pună la încercare abilitățile, pentru că știu că pot mai mult și chiar vor mai mult. Mă simt copleșită de bucurie când am șansa să întâlnesc astfel de oameni și sufăr când, din diferite motive, drumurile ni se despart, fiecare urmându-și chemarea sufletului.

Pe marea mea senină ori învolburată, ei sunt sclipirea apei, care te inspiră și te luminează, în jocul meu cu viața ei sunt atuul că mereu există o soluție, trebuie doar să o cauți sau/și să o alegi. Pentru că orice joc are miliarde (și mai mult!) de posibilități, fiecare cu șansă de câștig, cel puțin inițial, în mintea noastră, din dorința noastră.

Vizionează „Jocul Codurilor The Imitation Game – Trailer subtitrat” pe YouTube

16 gânduri despre „Jocul imitației”

    1. Tot ce ne place se „lipește” de noi conturându-ne personalitatea, modificându-ne, retușându-ne.
      Mă bucură vizita și comentariul tău!
      Aduci lumină, știi? Săptămână plină de bucurie! 🤗😍

      Apreciază

  1. Viaţa este un joc, dar un joc în care rolul nostru este aproape impus. Nu avem nici libertatea de a răspunde sau nu provocărilor. Este un dat, îl primești și dacă e bun și dacă nu, iar asta te va defini ca om.
    Nu tu alegi să fii bun sau rău, așa ești conceput, așa ai primit informațiile. De multe ori schimbarea direcțiilor nu face decât să ne ducă pe drumul prestabilit.
    O săptămână frumoasă, Ana!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Întocmai, viața ne „joacă” până ne aduce în punctul prestabilit, oricât am crede că noi am ales să ajungem în
      acel punct. „Curenții” ne duc în acel punct, cu sau fără voia noastră. Poate că fiecare are lecțiile lui de învățat și viața i le repetă până îl face să le înțeleagă, măcar parțial.
      Mulțumesc mult, să ai o săptămână plină de frumusețe și bucurii!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Miliarde de posibilități zici… cînd am avut de-atîtea ori senzația, privind în urmă, că trebuia să merg doar pe una dintre miliardele alea… Nu mi-e încă clar raportul liber-arbitru/predestinare. Așa că nu te contrazic nici un strop, mai ales că barca e vădită 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Pare mult ca număr. Însă dacă măcar o parte din nenumăratele noastre gânduri sunt despre ce am vrea/putea să facem să ne fie bine atunci se justifică numărul. La finalul articolului am pus un link cu un trailer al unui film despre Alan Turing și descoperirile lui privind primele computere, pornind tocmai de la multitudinea de posibilități ale rezolvării diverselor situații.
      Cât privește liberul arbitru/ predestinare mă gândesc la o a treia variantă, aceea de a avea falsul sentiment că ni se oferă liberul arbitru ca să ajungem de fapt la ceva dinainte predestinat. Nu de puține ori am nimerit în situații nedorite, deși încercasem să le evit.
      Mi-ar place să vezi filmul (poate l-ai văzut) și să-ți citesc opinia.
      La ce „versete” lucrezi? M-ai făcut curioasă!😉

      Apreciază

      1. Nu, n-am văzut filmul, o să țin cont de el.

        Nu mai știu dacă am citit undeva anume sau e un cumul de informații, dar părerea mea, confirmată de viață (tot a mea 😀) pînă acum, e că ar exista, într-o existență, mult liber arbitru și cîteva puncte fa fatalitate (așa era denumirea care mi-a rămas în minte) peste care nu poți să treci sau să le schimbi. Care trebuie musai să ți se întîmple. Punctele astea aveau și ele teoria lor, că erau în funcție de om, nu generale…

        E o trilogie, Trilogia Să Fie Lumină!, cu Geneza, Creația și Revelația, autor Florentina Mateescu; cel puțin din prima știu că era un pdf gratis pe net.

        Apreciat de 1 persoană

  3. Interesantă teoria cu punctele de fatalitate, nu am mai auzit până acum.

    Chiar e o provocare de lectură! Mulțumesc, o să- mi notez și o să caut.
    Spor, inspirație și succes în tot ce faci!🤗🌹

    Apreciază

  4. Toti copiii lumii (cei nascuti natural din Om) în aceasta dimensiune 3D, sunt asemeni colilor de hârtie noi, alb-imaculate, pregatite pentru a fi scrise, imprimate, corectate, (re)formate, aranjate, legate într-un volum, brosura sau într-o carte, mai mica sau mai mare, manuscris vechi, clasic, obisnuit, moderna si contemporana, sau geniala, asemeni unei paduri cu copaci diferiti, ori livezi cu pomi fructiferi cu fructe si seminte hranitoare, din care vor gusta consuma uneori sau zilnic fiecare, din generatiile urmatoare, formându-si personalitatea si perceptia rational sentimentala, evoluând pe scara valorica a universului viu, multidimensionala în sensul si directia liber aleasa de fiecare în mod particular, individual, personal..
    O seara sublima binecuvântata, relaxanta, cu bucurie si pace deplina în inima, draga Ana !

    Apreciat de 1 persoană

  5. Viața ne învață multe lucruri, doar că trebuie să ne lăsăm învățați..
    Unii învață toate viața și nu cunosc mai nimic, pe cand alții, este de ajuns doar o singură „lovitură” dată de viață ca să devină om.
    Duminică faină îți doresc, Ana.!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Tocmai că pentru că suntem atât de diferiți există atâtea moduri de „predare”.Fiecare, la timpul lui, după posibilități și nevoi.
    Duminică frumoasă să ai, relaxantă și plină de bucurii!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s