Oare ?

În ultimul timp în mass-media, pe diverse rețele de socializare, în viața de zi de zi ne lovim tot mai des de scene sau momente agresive. „Actorii” acestora se împart în două tabere: agresați și agresori, schimbându-și rolurile între ei, uneori. De multe ori, o victimă (agresată verbal) răbufnește, manifestându-se violent fizic. Uneori cel care este atacat fizic pe nedrept, se răzbună folosind tot forța și-și dovedește agresorul. Indiferent cum ar fi, agresiunea – verbală, emoțională, fizică, sufletească – lasă traume. Și aceste traume rămân cicatrici pentru tot restul vieții.

De la ce pornesc aceste agresiuni? De unde atâta agresivitate? Agresivitatea, în fapt, e un cumul de minusuri ori de plusuri? Prea puțină educație, prea puțin discernământ, prea puțin autocontrol sau prea mult ego, prea mult tupeu, prea multă obrăznicie?

Agresivitatea nu ține cont de vârstă, de sex, de poziție socială. Am văzut cazuri în care copiii erau protagoniștii unor scene de o cruzime rară. Am întâlnit femei în care nu mai rămăsese niciun dram de feminitate, luptând „vocal” cu injurii, pe motiv că „îmi fac singură dreptate”. Persoane a căror pregătire le-ar fi impus un comportament decent se complac în conflicte penibile, dezamăgitoare. Dacă altădată aceste ieșiri din normalitate erau rare și deveneau apoi pentru „protagoniști” motive de rușine și de mustrări de conștiință, acum pare că a devenit un fel de mândră bătaie în piept: „uite, ți-am arătat eu cine sunt”!

Oare un ton calm, o voce blândă, un vocabular civilizat nu ar fi mai de folos fiecăruia? Oare o privire în oglinda conștiinței nu ar fi mai binefăcătoare? Oare în timp ce tehnologia e tot mai performantă, noi devenim mai neanderthalieni?

Încerc să găsesc scuze pentru aceste ieșiri. Ba că e stresul, ba că e teama zilei de mâine, ba că e oboseala, acum zic că e frica generată de virus…

Rămâne însă întrebarea: oare e bine așa? Pentru că agresivitatea aceasta, la nivel de cotidian, a ajuns să ne agreseze pe noi, cei cuminți și liniștiți și timizi. Că suntem destui care ne „înghițim” o replică, un năduf, o supărare cu gândul că „las’ să fie bine” ori „nu mă cobor” ori „are grijă Dumnezeu” ori, obosiți, nu mai reacționăm nicicum.

Viața ne are protagoniști pe toți și toți îi compunem „simfonia” și această „simfonie” e pentru urechile, ochii, inimile tuturor, noi fiind și interpreții, și publicul.

20 de gânduri despre „Oare ?”

  1. E adevărat că s-a adunat tensiune, e firesc ca fiecare să refuleze în modul său, dar cred că și modul acesta agresiv de exprimare e ca un viciu: cu cât îl abordezi, cu atât te acaparează, până trece de limita normalității. Uneori agresivitatea poate fi un pericol tocmai pentru persoana care o manifestă.

    Apreciat de 1 persoană

  2. – ” De unde pornesc aceste AGRESIUNI ” ? 🙂
    De la URA și ÎNVRĂJBIREA pornite zi de zi și ” pas cu pas” de la Palatul Cotroceni ………………….
    ” PEȘTELE de la CAP se împute” ………………….

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ura si dezbinarea sunt si ele moduri de agresivitate. Cat nu vom intelege ca binele tuturor e binele fiecaruia in parte si reciproc, nimeni nu va avea de castigat, vom merge doar din rau in mai rau. Marii conducatori au ramas in constiinta poporului tocmai pentru ca au stiut sa-i adune pe toti in jurul unui ideal.

      Apreciază

  3. Există o tensiune, e adevărat, dar nu se poate să fim atât de agresivi în exprimare. Citesc și eu comentarii atât de absurde, fără pic de jenă, acuză, ponegresc, se victimizează… E o situație complicată, nimeni nu poate oferi soluția.
    Eu mi-am anulat doua vacante, aveam de ales, nu am vrut sa risc. Am o stare de agitație, da!
    Caut a treia mai aproape, poate am noroc. 🤔
    Să ai o zi liniștită❣

    Apreciat de 1 persoană

    1. Nu înțeleg, sincer, de unde izvorăște atâta agresivitate verbală și cu ce scop?! Doar ca să pară că ai dreptate? Evit cât pot situațiile conflictuale. Caut căi pașnice, cu riscul de-a pierde pe moment.
      Îți doresc să găsești acea variantă de vacanță care să te bucure intru-totul!
      Zi frumoasă și ție Ane!❤

      Apreciat de 1 persoană

  4. Pandemia nu are nici o treabă cu agresiunea, pentru că asta nu este de azi, de ieri sau din martie. Violența, episoadele de agresiune, vin din prea mult ego, de la prea multă îndestulare și din prea plin..
    Văd copii adulți care sunt în posesia unor bunuri colosale, iar ei nu au lucrat nici o zi pentru bunurile lor. Când există atâta belșug și alternative de mai mult, și mai mult – mai repede și mai repede, atunci apar invidii, apar obsesii..pentru mai mult.
    Când oamenii sunt deposedați de bunurile lor, sau trec prin anumite lipsuri și greutăți, vor învăța să prețuiască bunurile lor, pe ale altora – pe ei înșiși și pe ceilalți..
    Binențeles că este vorba și de cât bagaj de cultură au, bun simț primit din cei 7 ani de la mămica, și alte simțuri omenești pe care le lipsesc.

    Bun articol, o Duminică plăcută îți doresc, Ana !

    Apreciază

  5. Și eu am observat că îndestulații fără muncă au așa, o credință oarbă că li se cuvin toate și că au dreptul să-și pună singuri piedestal, însă sunt și mulți care nu-s mulțumiți de viața lor și fac din asta un motiv permanent de atac asupra celorlalți. Nu e drept și nu e o modalitate de a-și rezolva problemele.
    Despre cei 7 ani, cred că a rămas doar vorba de ei, din păcate. În afară de educație, de cultură, eu văd ceva mult mai important: iubire de cel de-alături.
    Duminică frumoasă cu oameni frumoși și buni!

    Apreciază

  6. „Corona”, pentu lumea întreaga este pandemia,
    Care-a rapit din suflete iubirea, pacea, bucuria.
    Dar pentru cei chemati, alesi, e marea întâlnire,
    Cu Regele Iisus Hristos, mult preaiubitul Mire.
    Fecioarele-au iesit în noapte cu candelele aprinse,.
    Sa-ntâmpine pe-al lor Iubit, ce L-au avut prin vise.
    Afara-i frig, ceru-nnourat, ulei tot mai putin în vase,
    Cei care-l vând l-au diluat, pentru câstiguri grase…
    O duminica sublima învesmântata în iubire, pace, bucurie si Lumina Divina, draga Ana !

    Apreciat de 1 persoană

  7. Frumoasă melodie! Îmi place dialogul dintre saxofan și acordurile clasice de chitară.
    Acum, câteva impresii personale referitor la agresivitatea cea de toate zilele. Agresivitatea comportamentală verbală consider că este o caracteristică a celor cu frustrări. Când spui lucrurile într-o astfel de manieră încât să-i jignești pe ceilalţi, înseamnă ori că ai niște lacune în educaţie, ori că suferi când au și alţii dreptate și atunci simți nevoia să le aplici o colecţie. Nimeni nu deţine adevărul absolut, oricine are dreptul să-și spună punctul de vedere, asta ar trebui să ne repetăm tot timpul în gând. Nu facem acest lucru și uneori ne transformăm în tirani ai vorbelor.
    Despre agresivitatea fizică am adevărată repulsie. Dacă spun că ne apropie de animale, jignesc bietele ființe, care de cele mai multe ori sunt agresive tot datorită nouă, oamenilor. Pot spune doar că agresivitatea fizică ne duce pe cea mai de jos treaptă a regnului animal.
    Scuze! O duminică frumoasă în continuare!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Am simțit întreaga piesă ca un dialog frumos, între ei, și ei cu ascultătorul, cu publicul.
      E doar un pas între tirania verbală și cea fizică. În orice moment poate degenera și da naștere acelor drame de care auzim tot mai des, ducându-ne așa cum spui, în cea mai de jos treaptă.

      Apreciat de 1 persoană

    1. Indiferent de motiv, ideal ar fi să se evite pe cât posibil atitudinea agresivă, de orice natură ar fi ea, spre liniștea tuturor.
      Mulțumesc mult pentru lectură și comentariu!
      Seară frumoasă, săptămână binecuvântată!🤗🥰

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s