Draga mea dragă

Am amânat articolul acesta mult timp pentru că nu mă simțeam în stare să ridic cuvintele la înălțimea sentimentelor. Cuvintele au o importanță maximă, ele pot fi nestemate cu care împodobești, dar pot fi și pietre aruncate, cu care lovești. Cuvintele au o încărcare energetică enormă și pot influența extraordinar de mult. Tocmai de aceea, conștientă fiind, le aleg astfel încât să rezoneze cu ceea ce simt și gândesc, nu pe-alături, nu fals, nu în mod ipocrit.

Deci, dacă-ți spun „dragă ” atunci chiar simt acest lucru, iar „draga mea dragă” e doar una, prietena mea cea mai bună, suflețelul meu, iubițica mea, mândria și bucuria mea. O iubire necondiționată, reciprocă, sinceră, loială, o relație mamă-fiică ideală, cel mai mare dar pe care mi l-a făcut Dumnezeu, în nemărginita sa bunătate.

Cu „draga mea dragă” lecțiile de iubire și dăruire au venit zi de zi, am învățat-o și m-a învățat, am încercat să-i fiu exemplu și îmi este exemplu, trăiesc sentimentul de mândrie, acea mândrie pozitivă, luminoasă, de-ai fi mamă și de-a primi laude pentru ce face și mai ales cum face: discret, curat, aducând frumusețea trăirii la nivel de normalitate.

Cu „draga mea dragă” împart secrete, planuri, lecturi, cunoaștere. Eu sunt vechiul ce se vrea mereu înnoit, adaptat prezentului, ea e noul ce se vrea o continuare a unei baze sănătoase, cinstite, trăite frumos.

Sunt doar un trunchi, liant între generația care a fost și generația următoare, pentru care doresc o viață mai frumoasă, mai senină, mai bună.

Fericirea mea e dependentă de sănătatea, fericirea și împlinirea ei și ea știe că undeva, în spate, doi „omuleți” o iubesc și-o susțin din tot sufletul lor, c-așa au înțeles ei, că iubirea e TOTUL .