E,eh, ehe,ehehe,eheheee !

Cum mai ești ?

Rău? Bine? Foarte bine? Foarte, foarte bine? Extraordinar de bine?

Am învățat că răspunsul scurt, concis, e și cel mai corect.

E rău? E. E de-ajunsă informația. Oricum, rezolvarea ține de tine, de cele mai multe ori. Dacă nu vezi rezolvarea dintr-un unghi, schimbă unghiul de privire. Poate că nu vei rezolva problema, dar sigur o vei percepe altfel.

Bine, faci bine? Eh. Ține pentru tine și învață să mulțumești pentru ce ai, pentru ce ești, pentru cum ești!

Foarte bine? Ehe – oho, de aici trebuie să înceapă recunoștința pentru „rozul” din viața ta! Știi tu cui și mai ales cum!

Foarte, foarte bine?- Ehehe – ai tras lozul câștigător, fii cuprins de gratitudine! Ori chiar ești foarte norocos și ai o viață minunată, ori ești foarte înțelept și ai găsit unghiul optim din care savurezi viața!

Extraordinar de bine? – Eheheee! – magia vieții e dincolo de nori, pe unda curcubeului!

Oricum ar fi, cu e, cu eh, cu ehe, cu ehehe sau eheheee, timpul trece, luând cu el totul, și bune, și rele, așadar, Carpe diem !

Sunt doar gânduri de „mai-azi„, un alt mai, mai nou, mai altfel, mai provocator, care-mi aruncă mănușa – cu e, cu eh, cu ehe, cu ehehe, cu eheheee !

Eheheee!

25 de gânduri despre „E,eh, ehe,ehehe,eheheee !”

  1. Of, ce rău îmi pare, că am fost neatentă, că ești „E”…
    Cu ce să mă revanșez? Îți trimit un gând luminos, o urare de bine și de frumos, să-ți aducă viața ce-ți dorește sufletul!❤

    Apreciază

  2. E? asta cum vine… 🙂 Te întrebi și tu odată cu cel care îți pune întrebarea, nu-i așa? Pentru că de cele mai multe ori e complicat rău de răspuns. În primul rând ești surprins întotdeauna de întrebare, nu te afli niciodată pregătit. Nu știi cum ești de fapt, pentru că de obicei nu te gândești la asta. Mergi așa, tot înainte. Atunci abia stai să te gândești. Și cum nu-ți plac stereotipiile, alegi să elaborezi altceva decât bine sau rău. Dar ești și conștient de asemenea că omul nu se așteaptă la o dare de seamă. Poate a întrebat doar așa, ca să se afle în treabă și să-ți arate că el îți e prieten. N-are nici timp și nici interes să te asculte. Te gândești să fii pozitiv în răspuns, dar îți place de asemenea să rămâi sincer, măcar față de tine. Atunci , cu o sută de vorbe sosite deodată în barajul gâtului, rostești doar un sunet, o interjecție: „E!?”
    Să creadă fiecare ce poftește… 🙂 Foarte importantă este mulțumirea pe care trebuie să o arăți la urmă. Ceea ce contează în fond, este prietenia dintre noi.

    Apreciat de 3 persoane

    1. Tare mă bucură rândurile astea!
      Întrebarea și răspunsurile mi le pun o dată-n an, când mai fac un pas pe cărarea vârstei. Sunt puțini care te mai întreabă „cum ești ” și bineînțeles că răspunsul va depinde de multe: de relația pe care o ai, de disponibilitatea persoanei, poate uneori chiar nu vrei să-i transmiți grijile sau problemele tale. Despre bucurii, nu se pune problema, sunt ușor de împărtășit!
      Mi se pare corect sa fii cinstit în răspuns, cum mi se pare corect să fii sincer în orice relație. Primești ce oferi, așa că dacă vrei frumos și bine oferă pe măsură. Prieteniile sunt semințele pe care le sădim în sufletele celorlalți, unele rodesc, unele nu, dar câtă bucurie aduce o sămânță care dă rod!
      Mulțumesc, completarea făcută e un cadou minunat al zilei de azi, o zi specială, cu bucurii sufletești pe care le-am primit cu nespusă mulțumire și recunoștință.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s