Con-con

Nu, nu am greșit. E con-con, nu cancan. Cancan-ul vieții îl întâlnești pretutindeni, cu alură de distracție sau de zeflemea, mereu însiropat cu dulcegării, mai mult sau mai puțin serioase.

Con-con-ul meu a pornit de la un răspuns dat la o întrebare: „chiar nu te plictisești niciodată?”, la care răspund invariabil „nu, niciodată”!《mai ales eu, cu mine!》😉

E un noroc, nu-i așa? Când nu știi cum să-ți împarți timpul pentru plăcerile sufletului și pentru oamenii de suflet chiar nu ai cum să te plictisești. Plictiseala e ca un „vid”, un vid de viață, plictiseala asociată sau nu cu singurătatea, duce la risipa de viață.

Văd viața ca un con. Un con, în care eu sunt punctul, mic, neștiutor, dar în fața căruia se deschide un întreg univers, de întrebări, de curiozități, de experiențe. Un con de lumini, de culori, de dorințe, de năzuințe. Întrebările așteaptă răspunsuri, curiozitățile vor să fie „dezlegate”, experiențele vor să fie trăite. Unde să mai încapă plictiseala?!

Tot atât de bine aș fi putut alege să fiu la extremitatea conului. De acolo însă totul se vede opac, insignifiant, plicticos, redus la un punct neglijabil, mic, neștiutor, nu ? Plictisitor.

Stă în puterea fiecăruia să aleagă tipul „conului” său: concav sau convex, cu sau fără, plus sau minus, vesel sau trist, altruist sau egoist și tot așa…

Rezultatele sunt pe măsură alegerii făcute. Poți fi un punct deschis unor infinite posibilități sau….poți fi infinita posibilitate redusă la un P U N C T .

19 gânduri despre „Con-con”

    1. Daa, am citit replica asta într-unul din articolele sau comentariile tale și mi-a plăcut tare!
      O să o aplic și eu și nu numai, o să mai învăț pe cineva să o spună, (e din clanul nostru, al neplictisiților cu noi înșine!).
      Deci, este că suntem incredibil de inteligente și simpatice? Esteeee…
      O zi cu frumos și frumoși!

      Apreciază

  1. Frumoasa perspectiva „con conului” tau. Pe la noi la Maramu’ bebelusilor si copiilor în general li se spune si coconi ! 🙂
    E grea viata de cocon,
    dar e vitala pentru om.
    Nu poti zbura cât esti omida,
    e necesar sa iesi din crisalida.
    O zi senina, binecuvântata cu bucurie, pace si Lumina Divina, draga Ana !

    Apreciat de 1 persoană

  2. Da, si eu ma mir adesea cand oamenii se plang de plictiseala. Eu ma plictisesc doar atunci cand sunt nevoita sa particip la evenimente conventionale, sau sa „socializez” cu oameni neinteresanti. De cele mai multe ori, reusesc sa fentez aceste ocazii insa. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Așa e. În aceste momente de socializare convențională îmi las o parte din mine să „lucreze” în gând cu ceva ce mă preocupă și atunci e mai ușor de depășit.
      Mulțumesc mult pentru lectură și comentariu!
      Zile frumoase cu oameni frumoși și activități relaxante!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu